3 – Drumul unui visător /J.A. Sand

3 – Drumul unui visător /J.A. Sand

A fost o perioada de câteva luni bune după ce gelozia mea a scos la iveala ce era mai urât din mine, o persoană care nu se mai cunoștea pe ea însăși, nu știam dacă persoanele care le consideram prieteni îmi ziceau adevărul, sau ea chiar avea pe cineva plecat la fel de departe ca și mine. Poate că acum era altul BĂRBĂȚELUL EI, care aștepta să vorbească, să mănânce, să se joace. M-am lăsat dus de val, într-o țară noua, un nou loc unde-i pot spune casa, am lăsat iarăși inima să își facă de cap ne gândindu-mă, riscul și durerea ce avea să o simt. Au trecut 10 ani în care credeam că cunoscusem perechea potrivita, la început ca în orice relație totul a fost frumos inedit, dar după 3 ani au început problemele. Relația a început cu minciuni mici, trecătoare și chiar invizibile, însă după ce s-a născut copilul totul a dovedit că frustrarea mea fața de viată, avea ca scop dezordinea. Perechea mea cea care o vedeam fidela și pură, m-a înșelat, a târât cu sentimentele mele pe jos, am făcut tot posibilul să putem să ne împăcăm, chiar daca nu era vina mea, însă sentimentele mele erau importante pentru mine, nu și pentru ea. Am stat câteva zile despărțiți, am revenit, ne-am mutat împreună totul a fost frumos ca și cum totul a fost început de la zero. Am uitat pentru o perioada ce sunt acele lacrimi, au fost înlocuite de zâmbete râsete și fericire, aveam un copil frumos și deștept de care să ne bucurăm. După aproape 3 ani, a început să lucreze, și ca un tigru ținut în cușca a cedat din nou, iar de data asta împreună cu toate dezamăgirile mele adunate și suferite în timp, am căzut în depresie. De aceasta dată a fost acea picătura de apă ce a umplut paharul și numai eram eu, am vrut să îmi iau zilele, eram chiar lângă Marea Nordului și doream să intru să numai ies din ea. Nu am putut să o fac, simțeam că a fi laș nu merge cu mine, chiar dacă problemele ce au urmat au fost și mai dure și mai tăioase. Am fost băgat într-un proces de custodie, pierdut de asemenea, chiar nu am avut puterea să mai lupt cu un lup ce stă la pânda să îmi facă rău la fiecare pas. Sunt vulnerabil, sunt slab, dar totuși merg înainte, scriind, acele vise ce alții le pot citi, am rămas același visător, cu dorința de a iubi și a fi iubit. Pentru că drumul acestui visător nu este drept, are multe serpentine și orice zi, este aceea cale greșită și din care trebuie să înveți, să nu pierzi visele pe care le ai, este singura legătură dintre spiritul tău și umanitate.

~Va urma~

Leave a Reply
Your email address will not be published. *

Click on the background to close