2 – Drumul unui visător /J.A. Sand

2 – Drumul unui visător /J.A. Sand

Nu împlinisem nici bine 20 ani când după o zi de liceu cu materie grea și obositoare, sătul și de scoală și de certurile dintre părinții mei, am primit o vizita neașteptată. O ființa care o cunoșteam și totuși care urma să îmi schimbe viată. Din băiatul de cartier care nu avea respect pentru nimeni, și mereu sarea să își apare gașca în care era, în urma a acestei vizite aceea ființă firava dar cu o fire nebună avea să îmi transforme universul meu întunecat în ceva ce nu simțisem de multa vreme. Dacă m-am îndrăgostit? Desigur, pot spune asta de o 100 sau chiar o 1000 de ori, simțeam ca aceasta persoana merita toată dragostea ce o acumulasem de 6 ani, și ce lăsase în urma prima mea dragoste. Nu voi spune numele ei, pentru simplu fapt că este destul sa citească și să înțeleagă că este vorba de ea, căci în capul meu chiar și după atâta timp încă este prezentă. Pot spune ca a fost o vizita banala, voia sa ii fac un cd, cu muzică și ea ca și mine avea părinții insuportabili ce se certau și înjoseau proprii copii. Țin minte ca avea parul scurt, tuns băiețește, dar pe chipul ei vesel mereu răsărea un zâmbet limpede, pur. Mi-a lăsat Cd-ul si apoi a plecat, promițându-i ca i-l voi da a doua zi după ore. Am așteptat-o și nu a apărut, mi-a rămas cd-ul ei la mine pentru o lungă perioadă. După aproximativ un an și ceva, am primit o oferta să muncesc la o firmă de cablări de internet, am acceptat având în vedere că familia mea nu era înstărită am zis că nu ar strica un ban în plus. Eram dispus să muncesc, și destinul a făcut ca să o reîntâlnesc. La sediul firmei primisem o sesizare cum că pe acea strada căzuse internetul, și patroni m-au trimis pe mine și pe un coleg să vedem despre ce e vorba. Când am intrat în casa cu pricina, pur și simplu mi se înmuiase picioarele, colegul meu s-a prezentat, prezentându-mă si pe mine, ea începuse să rada, să înțeleg că vă cunoașteți zise colegul râzând și el și sa așezat la calculator, iar eu nu îmi puteam dezlipi ochii de la ea, uitând complet pentru ce am venit. Colegul meu vorbea cu mine, eu nu auzeam nu vedeam decât acea ființă, Verifică switch ul e posibil să nu aibă alimentare, îmi spuse colegul, am ieșit am verificat am făcut conform standardelor l-am resetat, a început să funcționeze. A doua zi de dimineață am luat micul dejun la ea a acasă, nu a fost un mic dejun ca toate celelalte, a fost unul dintre cele mai pasionale momente care le-am petrecut până atunci. Clipe de tandrețe, de răsfăț, m-am simțit pentru prima data împlinit după o lunga așteptare. În acea dimineață nici unul din noi nu sa prezentat la scoală, prima zi în care am chiulit pentru a fi împreună. Am fost prinși de tatăl ei, un tiran ce se comporta cu fiica ei ca și cu o sclavă, umilind-o și pedepsind-o la orice mica greșeală. Timp de o săptămâna nu am văzut-o dar știam că suntem împreună, că acea flacăra era doar la început și trebuia să ardă, eram nevoit să nu o las să stingă. Amândoi ne dădusem seama că eram destinați să fim împreună, eram un sprijin unul cu altul, treceam mai ușor peste pedepsele părinților, și invidia societății, eram de nedespărțit, peste tot eram împreună, în ciuda piedicilor, mereu găseam o portița să fim chiar și pentru un moment împreună. Să ne vedem să ne sărutam, să simțim cum trupurile noastre pline de răni străine să se vindece cu desăvârșire la prima atingere. Dacă îi sunt recunoscător? Răspunsul  meu este: Pentru o eternitate. Dacă și-a făcut simțit prezenta în comparație cu alte relații? Pe deplin, face parte din multiplele pagini din cartea istoriei mele, a fost femeia pe care am iubit-o din toată inima, care mi-a fost alături și la bine și la rău, necondiționat. M-a iubit, și a fost sprijinul meu în zilele în care eram căzut la pământ din vina familiei, la fel cum am făcut pentru ea. Însă gelozia, încrederea în persoane care la acel moment îi consideram prieteni, au făcut ca această poveste să se termine, făcându-mă sa las in urma cea mai dulce persoana în corida plină de lei, știind că-i vor sfâșia atât inima cât și trupul. În schimb nici unul dintre noi nu a spus SA TERMINAT, de aceea tind să cred că destinul cum ne-a unit odată și a făcut să fim împreună o va face din nou.

Pentru că am pășit și am mers pe drumul unui visător, și totul poate deveni realitate, atâta timp cât crezi. Dacă va ajunge și la tine povestea noastră, să știi că ești încă vie în inima mea, și voi încerca să-ți vindec rănile ce ți-au fost făcute dea-lungul  timpului.

~Va urma~

 

Leave a Reply
Your email address will not be published. *

Click on the background to close