Tu cât de mult te iubești ? Partea a 2-a

     Un titlu bine ales și o întrebare la care prea puțini răspund, ba mai mult, chiar foarte puțini îndrăznesc s-o gândească.
De ce? Pentru că, bine punctat în primul articol, iubirea de sine se confundă cu egoismul. Un așa zis egoism pe care nu îndrăznești să-l afișezi față de cei din jur, cel mai probabil pentru că nu ai vrea să-l vezi la cei de care-ți păsa, dacă s-ar gândi la ei…cine s-ar mai gândi și la ține, nu? Esența iubirii e înțeleasă invers. Așteptăm să primim iubire sau lucruri care ne fac bine, din exterior, și paradoxul cel mai mare este că iubire necondiționată nu primim și nu oferim decât atunci când ne iubim mai mult pe noi înșine.
Iubirea pleacă din interior spre exterior și nu invers. Și explicația e foarte simplă și logică: când tu nu-ți dai iubire, când nu te apreciezi și nu faci ceea ce-ți place și nu te pui pe primul plan, atunci rezervorul tău personal de iubire e pe 0 (zero). Ei și de aici de pe zero….încearcă să mai dai iubire și altora…si poate că o să “dai” dar scazi din zero și ajungi pe minus. Ce se întâmplă când ajungi pe minus? Pai…ramai cu niște lipsuri, cu niște nevoi nesatisfăcute pe care o să cauți cu neincetare să le împlinești și așa ajungi să ceri de la cei din jur ceea ce tu nu ți-ai dat, și cum? Oferindu-le lor o dragoste cât se poate de condiționată. O condiționezi prin ceea ce ai tu nevoie. Nu o să-l/ s-o iubești pe x sau pe y pentru cine e el/ea cu adevărat, ci pentru cât de capabil/a va fi să-ți umple ție golul ăla obținut prin a scădea din 0 și uite așa se umple sacul cu neajunsuri, pe care aștepți să le “rasplateasca” cei pentru care ai ajuns să le simți. Și pentru că tu “te-ai sacrificat” pentru ei, bineînteles că aștepți să primești același lucru la schimb, conționandu-i astfel să facă ce vrei tu și nu ce vor ei. 

 Dar cum ar fi iubirea dintre doi oameni (indiferent de relație), dacă toate aceste lipsuri ni le-am împlini singuri? Ar mai există oare condiționări de genul: “pot fi cu tine doar dacă te schimbi?” sau “imi place de tine foarte mult, dar nu cred că poți să-mi oferi siguranța” sau “vreau să fiu cu tine, dar mă enervezi când faci (sau nu faci) aia, aia și aia” sau, și mai frumos “ca să mă simt iubit/ă am nevoie că tu să-mi dai (și aici fiecare poate completa cu ce vrea)”. Oare cum ar fi? Oare ar fi posibil să ne simțim liberi și în același timp conectați frumos cu persoanele de lângă noi? Cum ar fi oare să continui să dai, dar de pe plus și nu de pe minus, pentru că vrei să o faci și nu pentru că trebuie să dai ceva la schimb? Oare am putea trăi sentimentul ăla de fericire pură și stare de bine, împreună cu ceilalți și indiferent ce ar face ei?

 

 Cred că ați observant deja că am vorbit mult despre nevoi.  Am făcut asta pentru că ele ne dirijează stările și acțiunile, pentru că neîmplinirea lor este ceea ce ne poate face să nu mai funcționăm așa cum ne dorim. Și am să sar peste nevoile de bază fiziologice, pentru că nu ele sunt în focusul acestui articol, și am să trec direct la cele emoționale, începând cu următorul citat:

 

“Suntem cu toții condusi de nevoia de a împlini 6 nevoi umane de baza. Aceste 6 nevoi umane nu sunt doar dorințe, nu sunt ceva ce VREM. Sunt nevoi profunde care exista in fiecare dintre noi și care servesc ca fundament pentru fiecare alegere pe care o facem.” 

                                                                                             – Anthony Robbins –

  • Nevoia de SIGURANȚA/CONFORT:

 Căutăm această nevoie de siguranță, mai ales pentru că ne aduce confortul de a ști ce va urmă. Și avem nevoie de siguranță în cuplu, de siguranță la job, de siguranță unor condiții care ne pot asigură o viață plăcută.

 

  • Nevoia de INCERTITUDINE/NESIGURANȚA:

Este complementară nevoii de siguranță, odată îndeplinita prima intervine a doua și invers. De ce? Pentru că atunci când există siguranță pe toate planurile, tindem să ne plictisim, să pară totul monoton și atunci căutăm să îndeplinim  nevoia de incertitudine care presupune noutate, neprevăzut, surpriză, diversitate, provocare, uneori chiar neliniște. Când avem parte de prea multe experiențe incerte…ne întoarcem iar spre îndeplinirea nevoii de siguranță.

 

  • Nevoia de IMPORTANȚA/ ÎNSEMNĂTATE:

 Avem nevoie să ne simțim importanți, unici, cu un scop măreț. Vrem să însemnăm cât mai mult pentru cei din jurul nostru, să fim doriți, să simțim că ceilalți au nevoie de noi și că pentru ei prezența noastră este importantă.

 

  • Nevoia de IUBIRE SI CONEXIUNE:

 Vrem să fim iubiți și să iubim, să ne conectăm într-o manieră unică cu alte personae din jurul nostru, vrem să fim acceptați și să facem parte din grupuri. “Din aceeași nevoie, de a fi acceptați, iubiți, doriți, conectați, de a ne simți parte integrantă a unui întreg, unele persoane fumează, se droghează, consumă alcool, ating performanțe excepționale sau fac pe bolnavii.” – Anthony Robbins

 

  • Nevoia de CRESTERE (DEZVOLTARE):

 Suntem programați să evoluăm, este în natura noastră să ne dezvoltăm și asta o arătăm de la creație încoace. Simțim nevoia aceastei creșteri pe plan emoțional, intelectual și spiritual, unii mai puternic, alții mai putin…dar nu încetem vreodată să fim curioși și să ne punem întrebări despre noi și despre ceea ce ne înconjoară, iar asta nu este decât modul în care plamădeste creșterea.

 

  • Nevoia de CONTRIBUTIE

 Această ultimă nevoie este legată de nevoia umană de a dărui, de a contribui la ceva măreț, valoros, semnificativ.
Și tocmai pentru că ne naștem cu această nevoie (și cu toate celelalte menționate mai sus), fără a avea abilitatea de a o înlătura în cazul în care ați considera că nu va servește, asigurați-vă că oferiți de pe plus, și nu de pe minus. Evitați să vă goliți rezervorul propriu de iubire fără a ști cum să vi-l umpleți constant inapoi….și amintiți-vă cu regularitate că viața e o alegere, a voastră și nu egoism.

Leave a Reply
Your email address will not be published. *

Click on the background to close