Nu las boala să mă definească, ci ceea ce fac mă defineşte

Dacă ar fi ca de fiecare dată când îmi apare o problemă de sănătate să mă vait ca un copil sau să fiu plătită pentru orice “au!”, m-aş îmbogăți. Aş fi printre primii cei mai bogați oameni de pe Terra. Dacă aş vărsa de fiecare dată lacrimi la fiecare durere în piept sau lipsa de aer, aş da naştere unui nou occean.
Deşi dobândesc o boală congenitală din naştere, am conştientizat-o pe umerii mei la 11 ani, dar punctul culminant a fost la 18 ani când mi-au spus verde în față că ea îmi va fi veşnic PRIETENĂ. Ai observat cuvântul ce l-am accentuat? Poate da, poate nu… dar eu ți-l voi explica.
Am învățat de mic copil despre lucruri ce se simt şi nu se cumpără. Despre emoții şi sentimente în momente de cumpănă. Ştii tu.. sprijin, umăr, alături, ascultare, ştersul lacrimilor, ținere de mână… etc.
Problema începuse să prindă contur când conştientizam că ceva nu era în regulă cu mine sau că movul de pe buze îşi face prezența într-un mod straniu. Plus oboseala, kg mele  subponderale şi gurile mă făceau să mă întreb: cde ce eu din toți prietenii mei?” ,”de ce nu pot alerga”, “de ce râd de mine?”, “de ce nu sunt ca cei normali?” etc… A durat ceva vreme până am găsit un sens şi atunci m-am adâncit în prăpastia subestimării şi a urâțeniei (pentru că aşa m-am văzut). Într-o prăpastie în care încercam să rezolv un puzzle sau să repar o oglindă spartă. Într-o prăpastie în care mi-am făcut propria casă şi mai evadez acolo când pic la pământ. O prăpastie unde ecourile mele sunt din urlete şi întrebări.
Timpul mi-a oferit alte şanse şi atunci am înțeles că trebuie să accept boala pe care o voi duce în spate, că eu voi găsi altfel de metode de a-mi rezolva problemele sau alte căi.
Am reuşit să mă adun şi să accept uşor, uşor boala adusă la pachet cu simptome şi o uşoară depresie. Nu m-am lăsat şi am reuşit să fac o şcoală profesională alegând bucătăria, o facultate – alegând medicina în pofida descurajărilor şi să-mi dezvolt empatiile şi compasiunile. Am cunoscut situații mult mai critice decât ale mele, situații care m-au speriat şi situații care mi-au arătat că pot trăi şi aşa.
Au fost periode când mă întrebam care îmi este scopul sau ce fac cu viața mea şi am încercat. Am încercat şi încă încerc până îmi voi atinge scopurile. Tu ce scopuri ai? Eu încă visez la o aparație pe ecrane sau să-mi văd poveştile citite de mulți oameni. Chiar lucrez la asta (gracias amigo!). Dacă nu-mi vor ieşi, măcar nu trăiesc cu regretul că n-am încercat.
Învăț să trăiesc fără regrete şi să mă bucur de ocazii. Nu te gândi că o duc hight că nah… oameni cu defecte şi calități…
Astăzi, nu mă mai surprinde o veste proastă din partea stării mele. Ştiu că orice stare de rău ține de inima mea, dar după mă ridic şi atunci când mă simt bine profit de a face ceva ce-mi place sau de a ieşi. Poate par rece şi nu zic că nu mă afectează, dar nu o pot lăsa să mă conducă ea până la final.
Astfel… ne-am împrietenit şi uneori eu sunt şefa pentru că îmi întrec limitele ştiindu-mi consecințele. Nu-i nimic… îmi dă o palmă şi tot eu o conduc după. Tot pe mâna mea cade.
Încerc ca să-mi şterg lacrimile şi să ies fruntaşă după fiecare eşec. Unii au nevoie de mine şi asta mă motivează! Încerc ca fiecărui defect să-i găsesc şi un lucru bun.
Ca un exemplu: mănânc ce vreau şi nu mă îngraş sau nu mănânc multe ore şi tot în picioare stau.
Poate n-am un spate frumos, dar măcar sunt naturală la bust (hahaha!!) şi nu mă invidați 😀
Poate am picioare subțiri, dar sunt bărbați care adoră picioarele lungi şi subțiri. Plus că dă bine la blugi.
Poate mă mişc mai greu, dar graba strică treaba.
Poate dorm mult din cauza unei probleme, dar… somnul de frumusețe. Ce vorbim… aici? :))
Şi cel mai mult îmi place să fiu motivul de zâmbet. Să fiu fericirea oamenilor şi să-i văd bine. Nu m-ar opri nicio perfuzie sau vreun oxigen terapeutic să îți fac o glumă. Să-ți spun “fii tare! Capul sus!”

Vezi tu… e mai uşor  dacă accepți şi încerci să faci din defectul tău sau boala ta ceva benefic sau pozitiv. Să accepți şi răul, nu numai binele. Să nu te dai bătut şi să mergi mai departe. Să accepți în viața ta şi binele şi răul pentru că toate se întâmplă cu-n motiv!

 

Cu drag, a voastră prietenă.

 

P.S. am o bătaie de inimă în plus… îi arăt eu ei locul. 😀

Leave a Reply
Your email address will not be published. *

Click on the background to close