Pentru mama…

Iubita mea mamă…

 

Este ora 3 şi m-am împrietenit cu insomniile de ceva vreme. De fapt, de ceva ani, dar nu ți-am spus decât când te-am rugat în vară să-mi cumperi somnifere.  Mă gândesc mereu la aceaşi, oră în fiecare noapte să găsesc un răspuns la întrebarea DE CE? Unde greşesc în viața asta?

Zău, că nu întârzii cu problemele vieții… nefăcute. Sunt corigentă.Mă uit în ochii tăi uneori şi mă întreb de unde ai atâta putere să le duci pe toate: eu, soțul tău, casa şi rolurile tale. Dar persoana ta? Parcă îmi scapă că TU te pierzi printre oale, îngrijiri, călcat şi casă. Uiți de tine seara şi în week-end-uri. Faci ce faci şi tot pentru noi. Însă uite… ți-am simțit bucuria când uiți de tine pentru noi. Noi şi zâmbetul nostru suntem bucuria ta. Noi suntem fericirea ta… familia ta. Mă omoară gândul când te supăr cu neînțelegerile cerând mai mult de la tine. Cerând să mă înțelegi la 28 de ani, dar eşti om şi toate au o limită. Eu greşesc, îmi asum…
Anii trec şi începi să oboseşti, să îmbătrâneşti şi îmi doresc să o faci frumos şi fericită lângă soțul tău. Să vin să te vizitez să-ți aduc minunatele tagliatelle cu somon şi berea pe care o împărtăşim frățeşte. Să îți povestesc ce nu ți-am povestit niciodată… despre mine şi ale mele iubiri. Iubirile mele… dacă ai ştii…
Cum pot eu să-ți povestesc despre vulnerabilitatea şi neîncrederea mea când tu mă vezi şi puternică şi suferind în acelaşi timp. Tăcerea mea te zgârâie, dar privirea mea te omoară atunci când sunt supărată.
Mă susții şi mă încurajezi pentru că îmi vrei binele. Însă, eu te trădez pentru că tac… pentru că nu vreau să mă vezi slabă, laşă şi plângând. Uneori nu mă înțelegi pentru că mama din tine e mai puternic decât o prietenă…

Nu, tu nu meriți să vezi fetița din mine. Eu sunt aici să-ți aduc soarele zilnic şi luna la picioare pentru ceea ce ai făcut mine până acum. E rândul meu… TU odihneşte-te!
Datorită ție am învățat toleranța, spirjinul, ambiția şi să mă descurc cu singurătatea (chiar dacă mă omoară). Îți sunt datoare cu o fericire divină… Iartă-mă că nu o am, dar promit să ai soarele şi luna în viața ta… aşa cum tu eşti îngerul meu.
Iartă-mă că te-am supărat, că mă subestimez, că îmi umplu golurile cu vicii şi păcate. Vai, mamă… dacă ai ştii… aş păcătui … Nu meriți să fii tristă, TU. Meriți toată fericirea… pentru că tu… nu m-ai abandonat la probleme când m-am născut…

 

Pentru tine… ♡

Leave a Reply
Your email address will not be published. *

Click on the background to close