Săracă în buzunare, bogată în suflet

Viața mi-a oferit două șanse: singură în Ro sau singură într-o țară străină. Am fost indecisă până în ultima zi… Nu știam ce vreau: să rămân sau să plec. Am ales să plec….

În viață mi-am dorit mereu să fiu independentă și să trăiesc în altă țară, mai ales dacă avem vreun partener. Visam la o casă în doi, de la zero cu munca și doar iubirea să ne dea puterea – rezistența.

 

Însă totul era simplu în capul meu. O lume a mea unde mă credeam super-eroină și fericită pe deplin cu un potențial el. Teoria din capul tău nu este niciodată egală cu practica din afară.

 

Am gândit la rece și am ales să plec pe un teritoriu străin unde nu cunosc pe nimeni (înafară de cinci persoane și ele neamuri). Prieteni nu, bunicii nu, limba străină nu, asigurare nu, etc și etc.

 

Mi-am propus să risc pe propria piele. Povești aflii cu duiumul despre viața în străinătate.

 

Niciodată n-am visat că mă va aștepta covorul roșu, vilă de lux și un servici conform meritelor.

Nu… nu-i așa…. Totul ține de noroc tău…. Cred….

 

Când am ajuns, străinul încă nu-mi intrase în vene. Faptul că mai fusesem în vacanță, primele două săptămâni mi-au mirosit a vacanță. După, a început treptat să intre în vene ca un tratament…. Apare starea de necunoștiință, de străină, de neînțeles… de singurătate. Apare sentimentul de pierdere … încredere, răbdare și bucurie.
Dacă problemele de sănătate te invadează, ai încurcat-o.

Faptul că stăm după cineva care cunoaște cât de cât limba și faptul că doar când are ea nevoie, îți poți rezolva treburile și tu…. timpul pare să stea în loc. Parcă îți face în ciudă și începe stresul să se instaleze în organism.

Astăzi, după o lună nu am acces la internet, doar un salar de minim pe economie ce întreține trei oameni (și ăla abia luna următoare luat pentru prima dată….) TV nu, fără asigurare, nu avem mașină (fără ea ești cam mort), ziua mamei vine în mai puțin de zile și nu-i pot face nimic cadou…

Nu am nici un ban în buzunar, lor nu le pot cere că abia au de mâncare și pe deasupra …. sănătatea mea a devenit șubredă. Ascund… pentru că trebuie să fiu tare. Trebuie să am încredere în El că ne va ajuta în noul drum să ne ridicăm.

Și dincolo de astea… avem casuța noastră pe un teritoriu străin… avem chiria plătită, cu mâncarea ne descurcăm…

Dar mamă dragă… astăzi sunt săracă în buzunare ca să-ți iau un cadou, dar sunt bogată în suflet cu iubirea ce ți-o port și tot binele ce ți-l doresc!

Inima mea e prea mică să ți-o dăruiesc pentru tot ce faci pentru mine și vom trece peste acestă cădere.

P.S. nu sunt câinii cu colacii în coadă în altă țară. Pentru niște bani în plus sau să fii plătită pe merit sau să ți se acorde și ție o șansă… suporți piereri mult mai valoroase decât banii: prietenii, viața de acolo și etc…

Pentru? Pentru un trai mai bun….

I love you, mooom and dad…. and I miss you, friends.

#rezist

Leave a Reply
Your email address will not be published. *

Click on the background to close